slideshow1.jpgslideshow2.jpgslideshow3.jpg

Români ortodocşi în Austria

În Viena există şi astăzi un loc însemnat cu o cruce-altar aşezată, de domnitorul Şerban Cantacuzino în 1683, pe locul unde preoţii oastei române săvârşeau zilnic Sf. Liturghie pentru izbânda creştinilor.

Datorită intervenţiei prinţului Eugen de Savoya, în anul 1723, împăratul Karl VI da acceptul pentru întemeierea „Frăţiei Sf. Gheorghe” care avea şi dreptul de-a organiza asistenţa religioasă a tuturor credincioşilor ortodocşi care trăiau în Viena.

Împăratul Karl al VI-lea a poruncit la 9 iunie 1726 ca ortodocşilor creştini din Viena să li se dea din nou, permisiunea exercitării aici a religiei lor, să se poată închina lui Dumnezeu potrivit credinţei lor. Se înţelege că ortodocşi, (greci, români şi sârbi) au existat şi înainte de această dată şi chiar au avut dreptul de manifestare a credinţei lor.

Maria Tereza la 10 februarie 1776 a dat comunităţii greco-valahe, strânşi în jurul paraclisului Sf. Gheorghe din Steirhof, un privilegiu religios, acest privilegiu a fost confirmat, în 3 august 1782, de către împăratul Iosif al II-lea. Acel paraclis era deschis pentru toţi credincioşii ortodocşi, indiferent de naţiune şi limbă. 

În 1788 mai mulţi greci şi multe familii bogate de români – supuşi austrieci – s-au despărţit de ceilalţi greci şi au întemeiat biserica de pe Fleischmarakt, zidită în 1790. 

În 1882 Locotenenţa Austriei de Jos a respins cererea pentru recunoaşterea unei Colonii române la Viena. Dar în 1892 Alexandru Lupu, fost colonel apoi general, în armata imperială, care trăia ca pensionar în capitala imperială convocase românii locuitori la Viena, constatându-se „o mare masă de suflare românească”.  

La 27 mai 1899 acest grup a convocat pe toţi românii ortodocşi vienezi pentru înfiinţarea unei comunităţi bisericeşti. Au participat peste 150 de persoane. S-a ales un comitet ad-hoc, compus din: preşedinte Cornel Cosovici, consilierul de justiţie; vicepreşedinte Al. Lupu, secretar avocat dr. Victor Iliuţ şi membrii: preot militar Pavel Bodale, prof. N. Teclu, de la Academia comercială, dr. Dan Pamfil, consilier al Tribunalului din Viena, prof. Eusebiu Mandicevschi, dr. Ioan Bodea, deputatul, dr. G. Popovici, dr. A. Popa. 

Comitetul a prezentat situaţia Mitropolitului Arcadie al Bucovinei şi a depus la Consistorul arhidiecezan din Cernăuţi lista cu numele familiilor şi copiilor ortodocşi români din Viena. 

Aceaste doleanţe ajung şi la primarul Vienei de atunci, Dr. Karl Lueger, care avea sentimente foarte favorabile românilor. Aşa se ajunge la întemeierea în 1902 a „Clubului roman” de la Viena, ca formă legală a acţiunilor de solidarizare a românilor vienezi.  

Parohia ortodoxă română din Viena a fost deservită – pentru o perioada mai mare de timp – de următorii preoţi: Dr.Virgil CIOBANU, Dr. Petre PROCOPOVICI, Petru JANCOVSCHI (1929-1946) , Ioan RACOCEA, Paulin POPESCU, Prof. Dr. Gheorghe MOISESCU (1961-1974), Dr. Marin Branişte (1974-1993) şi de Dr. Nicolae DURA (de la 1 martie 1993). 

Mai există Parohii ortodoxe româneşti în: Salzburg, Graz, Linz, Knittelfeld, Klagenfurt, Feldkirch, iar filii în: Wiener Neustadt, St. Pölten, Oberpullendorf, Krems, Ybbs a.d. Donau, Innsbruck, Linz, Bad Ischl, Klagenfurt şi Neudau. Aceste Parohii ortodoxe româneşti din Austria aparţin de Mitropolia Ortodoxă Română de Germania şi Europa Centrală, Arhiepiscop şi Mitropolit fiind Dr. SERAFIM JOANTĂ, iar Episcop-Vicar Dr. SOFIAN BRAŞOVEANU.

Potrivit unei rezoluţii a Adunării eparhiale din 1998 Biserica Ortodoxă Română din Austria s-a organizat ca Vicariat al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Germania, Austria şi Luxemburg, iar Pr. Dr. Nicolae DURA a fost ales vicar.

www.rumkirche.at