Rugăciune și dialog în mișcare

Cine îşi uită morţii, locuieşte doar în această lume, dar îşi uită să trăiască cu adevărat viaţa!

Duminică 21.06.2020, primă zi de vară din anul acesta, după Sf. Liturghie un grup de 23 de credincioşi ai Parohiei noastre am făcut o plimbare în dialog şi rugăciune prin Cimitirul Central din Viena. Pe o vreme ploioasă ne-am rugat şi am pomenit pe soldaţii români înmormântaţi aici în primul război mondial, pe protoprezbiterul Petru Jancovschi (†1946), singurul preot român înmormântat la Viena, pe Vasile Onea (†1965), fost preşedinte al Comunităţii româneşti din Viena, la a cărui înmormântare Patriarhul Justinian a delegat pe episcopul său vicar Visarion, pe Nikolaus Dumba (†1890), mare comerciant macedo-român, înmormântat la câţiva metri de Beethoven şi Mozart, pe Msgr. Leopold Strandl, prieten şi sprijinitor al parohiei noastre. A participat şi nepotul lui Onea, preotul Vasile Onea.

Am cântat, din tot sufletul, imnul Maicii Domnului: „Cuvine-se cu adevărat“ în măreaţa Biserică Lueger, ce străjuieşte ca o coloană vertrebală acest mare loc sau curte a liniştii şi al păcii: Friedhof. Cimitirul Central din Viena s-a deschis în urmă cu 150 de ani. Are 2,5 milioane de m2, zidul înconjurător are 11 km lungime şi aici sunt înmormântaţi 3 milioane de răposaţi.

Ne-am oprit şi am admirat – în armonia stropilor de ploaie – monumentele funerare ale marilor personalităţi ale muzicii mondiale: Beethoven, Strauss, Mozart, Schönberg Arnold, dar şi ale preşedinţilor federali ai Austriei ş.a.

Din pricina vremii mai puţin frumoasă am amânat să ajungem data viitoare pe la mormintele: compozitorului Eusebiu Mandicevschi, numit cetăţean de onoare al Vienei, a generalului Alexandru Lupu, a fraţilor Elias, mari filantropi din România ş.a.

Am făcut acest dialog în mişcare sub impulsul a două ziceri:

– „Cimitirele sunt cele mai mari Universităţi ale lumii“ (P. Cleopa), aici toţi oamenii învăţăm că suntem muritori şi aşa ne putem organiza mai bine viaţa.
– „Optima philosophia et sapientia est meditatio mors = cea mai mare filosofie şi înţelepciune este mediataţia la moarte“ (Epitaf din Stephansdom, Viena).
A fost o rugăciune şi un dialog în mişcare folositor şi întremător, dar şi un îndemn puternic şi actual al cuvintelor, scrise acum 100 de ani pe crucea soldaţilor români înmormântaţi aici: „URMAŢI CALEA DOMNULUI, unii pe alţii iubindu-vă”!