Istoria Bisericii Ortodoxe Române

Biserica Ortodoxă Română este de origine apostolică, întemeiată prin lucrarea misionară a Sfântului Apostol Andrei care a predicat cuvântul Evangheliei şi în fosta provincie romană Scythia Minor, teritoriul dintre Dunăre şi vestul Mării Negre, Dobrogea de astăzi (Sud-Estul României).

Unii episcopi ai Tomisului (Constanţa de azi) au participat la Sinoade ecumenice: Teofil (Niceea 325), Timotei (Efes 431) Alexandru (Calcedon 451). Scythia Minor (Dobrogea de azi) a fost patria unor mari teologi: Sf. Ioan Casian (+431) şi Sf. Dionisie cel Mic (+570), cel care a calculat numărarea anilor de la naşterea Mântuitorului Iisus Hristos. Structurile bisericeşti existente au fost recunoscute de către Patriarhia ecumenică din Constantinopol: la 1359, Mitropolia Ungrovlahiei, cu reşedinţa la Argeş, la 1401, Mitropolia Moldovei, iar în Transilvania exista o Mitropolie la Alba Iulia din secolul al XIV-lea, apoi s-a mutat reşedinţa la Vad, Feleac, Geoagiu şi Hunedoara.

Cuvântul lui Dumnezeu a fost tipărit în limba română: în anul 1581, Palia de la Orăştie (primele cinci cărţi ale Bibliei), în anul 1648 Noul Testament de la Bălgrad (Alba Iulia) şi în 1688 Biblia de la Bucureşti.

La 25 aprilie 1885, Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală (de sine stătătoare), iar la 25 februarie 1925 a fost ridicată la rangul de Patriarhie, fiind în comuniune dogmatică, liturgică şi canonică cu celelalte Biserici Ortodoxe Surori.

Potrivit recensământului din anul 2002 s-au declarat creştini ortodocşi 86,7% din cei 21.794.793 de locuitori ai României.

Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie şi cuprinde:

  • în ţară: 6 Mitropolii, împărţite în Arhiepiscopii şi Episcopii, cu peste 13.300 parohii şi filii, deservite de mai mult de 14.000 preoţi şi diaconi, ce slujesc în ca. 15.000 lăcaşuri de cult;
  • pentru românii ortodocşi din diaspora există 3 Mitropolii (constituite din 3 Arhiepiscopii şi 6 Episcopii) în Europa; o Arhiepiscopie pe continentul american şi o Episcopie a Australiei şi Noii Zeelande.

Cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Române în toate domeniile ei de activitate este Sfântul Sinod, format din Patriarh, ca preşedinte, şi din toţi mitropoliţii, arhiepiscopii, episcopii eparhioţi, episcopii vicari, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari în funcţiune.

Organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române, pentru toate problemele administrative, sociale, culturale, economice şi patrimoniale este Adunarea Naţională Bisericească, formată din câte trei reprezentanţi ai fiecărei eparhii (un cleric şi doi laici), desemnaţi de adunările eparhiale respective pe termen de patru ani. Membrii Sfântului Sinod participă cu vot deliberativ la lucrările Adunării Naţionale Bisericeşti.

Organismul central executiv al Sfântului Sinod şi al Adunării Naţionale Bisericeşti este Consiliul Naţional Bisericesc, alcătuit din doisprezece membri ai Adunării Naţionale Bisericeşti (câte un cleric şi câte un laic reprezentând fiecare mitropolie din ţară, desemnaţi pe o perioadă de patru ani). Membrii Sfântului Sinod pot participa cu vot deliberativ la şedinţele Consiliului Naţional Bisericesc.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române este Preafericitul Patriarh DANIEL, ales la data de 12 septembrie 2007 şi întronizat ca cel de-al VI-lea Patriarh al României la data de 30 septembrie 2007.