SENSUL CRUCII: suferinţă şi biruinţă

DIALOGUL cu TINERII, sâmbătă 26.03.2022, ora 19,oo în sala parohială

Crucea a fost prefigurată deja din Vechiul Testament. La poporul ales, crucea este descoperită ca semn al binecuvântării. Iacob cu mâinile încrucişate a binecuvântat pe nepoții săi: Efraim şi Manase (Fac. 48, 17-20). Semnul ce preînchipuia Crucea era salvator şi dătător de viață, cei muşcați de şerpii veninoşi privind spre acest semn se vindecau. „Iar Domnul a zis către Moise: Fă-ți un şarpe şi pune-l pe un stâlp… şi când un şarpe muşca vreun om, acela privea la şarpele de aramă şi trăia’’ (Numeri 21, 8-9). Deci doar privirea, atingerea cu privirea a semnului aducea tămăduire şi viață.

Mântuitorul a zis: „și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să Se înalțe și Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede într-însul să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3, 14-15). Crucea a devenit altarul Mielului lui Dumnezeu, altarul mântuirii noastre, de aceea Sf. Ap. Pavel scrie despre „sângele Crucii lui Hristos” (Col. 1, 20). Crucifiarea era singurul chip de-a muri şi-a îmbrățişa în iubire lumea întreagă (Sf. Atanasie). Din momentul răstignirii Mântuitorului pe lemnul Crucii, ea se numeşte: „Crucea Domnului” (Gal. 6, 14), „Crucea lui Iisus” (Ioan 19, 25), „Crucea lui Hristos” (Gal. 6, 12). Tot din cuvintele Domnului Hristos cunoaştem că Crucea este şi va fi semnul specific al Fiului Omului, semn care va apărea pe cer înainte de a doua Sa venire (Mat. 24, 30).

Prin răstignirea Domnului pe cruce s-a împlinit cea mai înaltă jertfă adusă vreodată divinității. Pe acest altar şi-a vărsat mântuitorul sânge Hristos-Domnul nostru.

Există o răstignire a creştinului pentru lume, adică crucifiarea patimilor şi răutăților, înlăturarea păcatelor şi practicarea virtuților. „Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftle’’ (Gal. 5, 24). O asemenea răstignire conduce spre libertatea cea adevărată, care înseamnă pace, bucurie şi iubire.

Crucea este şi s-a arătat de-a lungul istorie ca semn al biruinței: de exemplu, Sfântul împărat Constantin cel Mare; după revelația avută, Crucea i-a apărut pe cer formată din stele şi având scris în jurul ei „In hoc signo vinces = întru acest semn vei învinge Sf. Ioan Gură de Aur († 407) scria şi îndemna stăruitor: „Înconjurați copiii din fragedă pruncie cu armele duhovnicești și învățați-i să se pecetluiască cu semnul Crucii pe frunte; înainte să-l poată face ei înșiși cu mâna lor, pecetluiți-i voi cu semnul Crucii”.

Crucea este scara cea mai sigură spre cer, drumul ce ne conduce direct spre Dumnezeu. Ea este asemenea unui indicator care ne arată drumul spre cer, prin brațul vertical, ca să mergem pe cărările cele drepte şi curate ale vieții noastre, iar prin latura orizontală ne arată drumul împăcării şi iubirii tuturor oamenilor.

Vă aşteptăm cu drag şi cu bucurie sfântă!